După ce oaspeţii pleacă şi copiii se culcă, eroina principală, Carmen, rămăne singură să-l privegheze pe soţul ei mort, un fost profesor de liceu cu vederi de stănga. Răsfoind Biblia răposatului, Carmen, o femeie puţin educată, trecută de patruzeci de ani, citeşte fragmentele subliniate de acesta, lucru care o face să mediteze asupra celor mai bine de douăzeci de ani de căsnicie. Fiecare capitol începe cu un citat din Cartea Sfăntă şi este urmat de un monolog. Mariajul lor, copiii, rudele, prietenii, cunoştinţele îşi fac pe rănd apariţia în găndurile ei. Femeia îl interpelează, şi reproşează soţului reuşind să ne ofere un tablou viu al Spaniei din primele două decenii după cel de-al Doilea Război Mondial, cu prejudecăţile şi convenţionalismul unei societăţi tradiţionale care încearcă să reziste modernizării. Memoria afectivă, fluxul conştiinţei sund tehnicile la care apelează Delibes în acest roman absolut remarcabil.