- Miau! Trebuie sa fie o greseala... Domnul Popescu sigur iubeste pisicile. Noi, pisicile, suntem curate, elegante, alintate si stim sa toarcem frumos... Miau!

(Se plimba ca la parada, aratandu-si blanita, clipeste din gene.)

Vrabiuta Vuta:

- Cirip, cip! Si ce daca esti curat si alintat? Omul rau nu iubeste animalele. Pasarele, pisoi, hamsteri, catei. Pe niciunul. Mai e ceva, doar ca mi-e frica sa va spun...

Porumbita Bita (se lauda):

- Frica? De ce ti-e frica? Ah, mie imi place sa fiu curajoasa.

Motanul Babanul:

- Miau! Haide, te rog, spune-ne si noua! Doar suntem prieteni.

(Apropie amandoi capetele ca sa asculte secretul.)

Vrabiuta Vuta (priveste grijulie in jur):

- Cirip, cip! Bine, va spun. Ascultati cu atentie, e mare secret, dar va spun: domnul Popescu... nu poate sa sufere copiii!

Porumbita Bita (se retrage, mirata):

- Nu se poate! Cum adica, nu iubeste copiii?

Motanul Babanul:

- Miau! Hai, Vrabiuta, dumneata razi de noi. Cine a mai pomenit un om care sa nu-i iubeasca pe copii? Toata lumea iubeste copiii. Nu-i asa?