Pentru Daniel Cristea-Enache, scrisul este o forma de viata, prilejuindu-i o necontenita imersiune in realitatea imediata, din care capteaza imagini si tuse esentiale, portrete in filigran creionate cu subtila arta a detaliului psihologic, dar si impresii personale, strabatute de forfota marilor orase ori, dimpotriva, de murmurul linistitor al naturii mereu primitoare. Cand vocea criticului literar se retrage in tacere, privirea scriitorului aluneca spre trecut, ramanand ancorata, cate o clipa, in stantele copilariei de altadata, regasite in amintire precum intr-un nepretuit album de familie.

Mai presus de toate, Cinematograful gol este o confesiune despre oamenii din jurul nostru, despre timpul adesea nerabdator care schimba cu o neasteptata repeziciune nu doar fizionomiile celor dragi, ci si infatisarea intregii lumi, despre partea luminoasa a umanitatii, cu intamplarile ei de zi cu zi. Prin insertiile ce amintesc de stilul alert al tabletei publicistice, Daniel Cristea-Enache observa in profunzime lumea scriitoriceasca, dar si psihologia colectiva a societatii romanesti adesea captivate de iluzia spectacolului si a mastii mistificatoare, in locul rosturilor simple, insa atat de firesti ale existentei cotidiene. -- Maria Hulber