Tînărul Asaf găseşte pe stradă un labrador care-l tîrăşte vrînd-nevrînd, cu toată nelămurirea lui, la o pizzerie şi apoi în chilia unei călugăriţe. Va afla că pe călugăriţă o cheamă Teodora, că este închisă în mănăstire încă din copilărie şi, ca să-şi treacă timpul, citeşte mult, corespondează cu oameni importanţi din întreaga lume şi-şi pune întrebări neaşteptate: „Cum îi explici unui orb ce sînt verdele, violetul, purpuriul? A ce miroase un nou‑născut după baie? Ce simte un om cînd trenul goneşte în viteză pe lîngă el? Cum bat la unison inimile spectatorilor la o minunată piesă de teatru?”. Amîndoi, tînărul curajos şi strania eremită, încearcă s-o găsească pe Tamar, o adolescentă care şi-a luat lumea-n cap şi cîntă pe străzi cu glas dumnezeiesc, căutîndu-l, în acelaşi timp, pe Şai, un tînăr genial rătăcit în lumea drogurilor. Un roman caleidoscopic, văzut de critici ca o combinaţie între Aleargă, Lola, aleargă şi Oliver Twist, Cineva cu care să fugi de acasă îşi dezvoltă intriga pe jumătate poliţistă, pe jumătate romantică în lumea unui Ierusalim văzut cu un ochi fugar, colorat de poveşti sinistre şi romanţioase aventuri nocturne, descris ca din goana unui tren care fuge parcă fără destinaţie.

„Frumos şi impresionant... Grossman a creat un loc plin de mari pericole şi schimbări de situaţie neverosimile, de suspans irezistibil şi rodnice chinuri ale dragostei.” (Los Angeles Times)

„Pasionat şi sincer... o poveste în acelaşi timp universală şi personală, o poveste de iubire clasică plasată în Israelul zilelor noastre.” (The New York Times Book Review)

„În romanul lui Grossman, a cărui poveste colindă străzile prăfuite ale Ierusalimului, idealismul şi angoasa adolescentină dau viaţă personajelor.” (The New Yorker)

„Cineva cu care să fugi de acasă dovedeşte încă o dată că Grossman este unul dintre cei mai fermecători scriitori contemporani.” (San Francisco Chronicle)