Ca profesoară de engleză, Elizabeth așteaptă cu nerăbdare poveștile scrise de studenții ei. Până când citește primul capitol al unui roman anonim care o lasă fără suflare. Ea cunoaște această poveste. Fata din poveste era cea mai bună prietenă a ei, Jocelyn, implicată într-o relație cu profesorul ei, domnul Sawyer. Și Elizabeth știe prea bine cum se termină totul: cu un cadavru. Dar cine este studentul misterios care trimite capitolele? Și cum de îi cunoaște atât de bine secretele pe care le-a ascuns timp de douăzeci de ani?

Cursul de scriere creativă nu a fost nicicând mai periculos ca în acest semestru.

„Îmi aduc aminte camera de hotel descrisă de Hannah. Pereții bej, fără viață, draperiile grele de culoarea mușchiului care ascundeau tot ce se întâmpla înăuntru, mirosul stătut al anilor de neglijență. Felul în care lumina era prea slabă ca să se reflecte pe vreun obiect, covorul ieftin, tocit, umed nu doar din cauza sângelui. Fusesem în acea cameră o singură dată. În noaptea aceea. Noaptea în care Jocelyn m-a sunat plângând și mi-a spus că are nevoie de ajutor. Și totuși, imaginile din mintea mea sunt atât de vii datorită descrierilor din capitolul pe care l-am citit și a tabloului pe care Jocelyn mi-l zugrăvise în minte când, în sfârșit, a recunoscutadevărul și mi-a spus ce se întâmpla de luni întregi.”