Cumva, ciorchinii sunt mărgele care, odinioară, erau înșirate una după alta pe o ață, acea înșiruire conferindu-le o semnificație individuală oarecare în totalitatea integratoare, dar care, deșirându-se de pe acea ață (pasămite printr-un accident), și-au pierdut noima întregului – nici o mărgea nu mai știe după sau înaintea cărei alte mărgele stătea până la deșirare.

Un algebrist incorigibil ar putea calcula, desigur, numărul permutărilor liniare după care ciorchinii/mărgelele pot fi ordonate – în această eventualitate improbabilă, eu propun doar una dintre aceste permutări. În consecință, pentru fiecare dintre cele cinci elemente (metafizice) de fundare a lumii, ofer un fragmentarism aleatoriu, deși sub semnul vag unificator al elementului în cauză. Sugestia de conținere a întregului în părți este, cred, irezistibilă în ideea (estetică) de ciorchine.

Emil Dinga (născut în anul 1956, în comuna Cosmești, județul Galați) este economist în specialitatea cibernetică economică. Este profesor universitar de economie teoretică și de epistemologie economică, cercetător științific la Academia Română, conducător de doctorat și de programe postdoctorale în domeniul economic. Este căsătorit și locuiește în București.

Debutează editorial în anul 2016 și publică, printre altele, volume de aforisme, poezie, proză scurtă și instantanee lirico-metafizice. Emil Dinga evită, în poietica sa (ca și în limbajul poetic sau în „muzica sensurilor“), fundamentalismul unui postmodernism înțeles ca o renunțare la lirism și la conceptualizare lirică precum și ca o coborâre brutală a actului estetic nu numai în limbajul străzii, ci și în semnificația extrem de particulară (expresia semnificație particulară este, desigur, un oximoron) a acesteia. De fapt, el practică ceea ce, din anul 2002 încoace, în literatura poetică occidentală, s-a numit affective turn, care este o versiune de post-postmodernism sau chiar de anti-postmodernism (Nota bene: în nici un caz, de metamodernism, cum se mai spune în teoria și critica internațională) – mai exact, el preferă un lirism conceptual, bazat pe cerebralitatea creării premiselor unei lecturi generatoare de emoție estetică.