Romanul Cișmigiu & Comp. a fost mai întâi un pariu literar făcut de trei „lăzăriști“ la întâlnirea de douăzeci de ani de la absolvire. Unul, fermecat de amintirile înșirate cu haz și cu melancolie de autor, l-a îndemnat pe Grigore Băjenaru să scrie, celălalt s-a oferit să-și pună la bătaie economiile și să sprijine tipărirea cărții. Și așa a apărut, în toamna anului 1942, cel mai frumos roman despre anii de liceu.
Autobiografic, dar și arhetipal, prin detaliile specifice oricărui roman al adolescenței: băieți puși pe șotii, profesori severi, numiți cu ironie „zei didactici“, materii grele și strategii prin care elevii căutau să scape de o notă proastă când nu se omorau cu învățatul, prieteni buni și uniți, primele iubiri și, tot timpul, atmosfera grădinii Cișmigiu care înconjoară Liceul „Gheorghe Lazăr“. Numeroasele reeditări ale acestei cărți arată că pariul literar din 1942 a fost câștigat pentru totdeauna.