Cititul a fost întotdeauna diferit de scris. Scrisul prioriti­zează sunetul, deoarece cuvântul rostit trebuie transformat sau decon­struit în semn(e) reprezentativ(e). Cititul, pe de altă parte, prio­ritizează sensul. Capacitatea de a citi are, de fapte, foarte puțin de-a face cu abilitatea de a scrie. Ce este, atunci, cititul? Răspunsul nu este simplu, deoarece actul citirii este schimbător, nu desăvârșit. Conform cele mai moderne definiții generale, cititul este, desigur, capacitatea de a da sens simbolurilor scrise sau tipărite. Cititorul „folosește simbolurile pentru a ghida recuperarea informațiilor din memo­ria sa și apoi folosește aceste informații pentru a construi o interpretare plauzibilă a mesajului scriitorului.”