Profitand de generozitatea unui grant stiintific in derulare, caruia ii multumesc ca m-a scos din expectativa, am sistematizat in cartea de fata o preocupare personala mai veche, legata de reprezentarea sticlei in cultura, literatura si in diferitele propuneri clasice de urbanism colectiv, ideal. Ani de-a randul am tot strans, in cutiute tematice confectionate pe modelul celor cu care lucra Thomas Mann, informatii si trimiteri bibliografice despre lumi transluvide, societati transparente, metropole albe, cladiri, orase si monumente facute din sticla, sperand ca ele sa se inchege, candva, intr-o privire de ansamblu. Daca nu sunt distopii - o societate a transparentei depline este si una a controlului generalizat - , civilizatiile de sticla sugereaza fie placere solara, luminoasa, fie - intr-un regim ideatic complementar - utopia dematerializarii complete, prin lasarea in urma a tot ce e pamantesc in noi, a tot ce tine povara teluricului, de huma sau clisa. Cartea vorbeste, asadar, de cristalizari, de combustii de tip gnostic, de transformarea materiei in sticla si in transparenta; v-ati intrebat vreodata de ce are Cenusareasa pantofi de sticla?

Stefan Borbely