Am 4 ani, poate nici pe-atât, sunt îmbrăcată prea gros pentru o zi toridă de vară și doar cu o clipă în urmă, înainte să mă fi prăbușit în mijlocul drumului eram întreagă, și mama și tata și grădina în care făceau fânul erau topite în mine ca o magmă. Căldura urcă în fuioare și înghite zgomotele pădurii. Eu stau întinsă în liniște și privesc în sus, spre albia răsturnată. Mama și tata au rămas în grădina dintre mesteceni, răsucind fânul de pe o parte pe alta. De acum ei vor fi mereu acolo, în ziua aceea de vară. Vor purta rochii ușoare & pantaloni scurți, iar urciorul cu apă va rămâne proptit de plopul din creastă. Viețile lor vor continua netulburate și doar eu voi fi de-acum în afara drumului, cu timpul și moartea înfipte în mine. Suspendată, cum sunt, deasupra corpului rămas mic, ochii mi se deschid larg, tot mai larg. Sunt lucidă și separată de tot ce îmi e drag; de acum știu că atunci când mă voi ridica, când îmi voi scutura hainele de praf, când mă voi duce spre casă și voi deschide poarta – fiecare gest va fi o dată, o singură dată. Timpul se va răsuci în mine ca o cange și moartea va sta mereu deasupra mea. Emanuela Ignățoiu-Sora a debutat în 2014, cu volumul de poezie Ingluvii (Ed. Charmides, 2014). A publicat poezie în antologia #Rezist! Poezia (Ed. Paralela 45, 2017) și proză în antologia Cum iubim (Ed. Vellant, 2016). Este co-fondatoare a Romanian Literature Now – site de promovare a literaturii române contemporane. A co-organizat Festivalul Internațional de Literatură și Lectură – ediția proză scurtă (Bistrița, 2016).