„Un demers de asemenea ambiții și proporții invită, dacă nu chiar obligă, la revederi periodice, la actualizări impuse de rezonanța directă sau indirectă a cadenței legislative în sfera relațiilor de familie, la reconsiderări sau, după caz, adăugiri inspirate de evoluția jurisprudenței chemate să rostească dreptul în situații niciodată perfect identice, de pulsul doctrinei, instrument de cuprindere și de susținere a prezentului juridic. Altfel, spectrul perimării riscă să transforme în maculatură orice strădanii anterioare. (…)

Nu pot trece neobservate calitatea discursului doctrinal, rigoarea exprimării, stilul clar, sobru și precis al expunerii. Partea teoretică a lucrării este însoțită de demonstrații cazuistice ale dispoziției analizate, adică de o selecție relevantă de soluții pronunțate de instanțele judecătorești naționale, precum și de jurisprudența instanței constituționale și a instanței europene.

Cum prea bine știm, enunțurile juridice sunt adesea polisemice, susceptibile de înțelegeri diferite sau semnificativ nuanțate în descifrarea sensului și scopului intențiilor legiuitorului, contrastant cu năzuința comună, firească, poate utopică la stabilitate, previzibilitate, securitate juridică, acestea în condițiile în care aproape totul, inclusiv în cele ce țin de viața noastră de familie, s-a juridicizat și judiciarizat. Lucrarea de față, repercusiune a unor frământări profesionale (…), se dorește a fi contribuție onestă și, deopotrivă, un instrument de lucru în efortul de aprofundare a spectaculosului drept al familiei.”