Ultimul dintre comentatorii aristotelici de limbă greacă, Teofil Coridaleu s-a impus drept cea mai importantă personalitate filozofică a secolului al XVII-lea în lumea post-bizantină, influența sa resimțindu-se și în secolul al XVIII-lea, când scrierile sale sunt studiate la Academiile domnești din București și Iași. A fost profesor și director al Școlii Patriarhiei din Constantinopol.

Cursurile sale, sub formă de comentarii asupra operelor lui Aristotel – Fizica, Metafizica, Despre cer, Despre suflet etc. –, au avut un rol esențial în revigorarea învățământului grecesc, precum și în recuperarea izvoarelor filozofiei eline în Sud-Estul european. Prin comentariul său la tratatul Despre suflet, Coridaleu se înscrie în tradiția marilor comentatori aristotelici (Alexandru din Afrodisia, Temistius, Simplicius și Filopon), urmând îndeaproape textul lui Aristotel, pe care îl analizează cu finețe și cu o impecabilă rigoare logică.