Pentru prima oară, celebrul și controversatul justițiar al primilor ani de socialism ai României devine personaj de narațiune grafică. Autorul, care s-a documentat intens, a reușit să redea atmosfera tulbure (cu toate nuanțele sale de gri) a epocii, atât în decoruri (clădiri, automobile, arme, costume), dar mai ales în personajele sale vii și colorate.

Prin opera sa grafică, prin premiile obținute – înainte de a împlini vârsta de 36 de ani! – Valentin Ionescu se dovedește a fi un reprezentant de seamă al noii generații de autori români de BD.

Dodo Niță

Comisarul-șef Eugen Alimănescu este, fără îndoială, o sursă de inspirație pentru un personaj de roman, de film și chiar de benzi desenate. Cel mai cunoscut, dar și cel mai controversat polițist român din secolul XX are priză la public și, de aceea, așezarea lui ca personaj principal într-un roman grafic, așa cum a făcut atât de bine Valentin Ionescu, este un demers salutar.

Încă din luna iulie 1945, când ziarele bucureștene au început să relateze despre acțiunile comisarului-șef Eugen Alimănescu, „un polițist excepțional apărut în împrejurări excepționale”, publicul a fost cucerit de acest ,,justițiar”, care în următorii doi ani avea să salveze Capitala de cei mai temuți răufăcători. Faptele lui au furnizat, în perioada sa de glorie, cele mai citite știri din presa vremii, proiectându-l, rapid și ireversibil, în legendă.

Chiar dacă Securitatea l-a folosit după război pentru lichidarea mai multor deținuți politici sau foști membri ai grupărilor de rezistență anticomunistă, Alimănescu – împreună cu brigada sa ,,Fulger” – a rămas în memoria colectivă ca ,,lichidatorul” care a ,,curățat” Bucureștiul de cei mai periculoși infractori apăruți în perioada neagră de după război.

Cum ideea lui Valentin Ionescu de a-l transforma pe comisarul-șef Alimănescu în ,,erou” de benzi desenate este inedită, sper că va continua și cu alte episoade, având în vedere că acest personaj are toate premisele să atragă publicul din țara noastră și nu numai. Iar evenimentele care l-au făcut celebru în presa vremii sunt o sursă de inspirație, deoarece realitatea de atunci întrece orice scenariu de film.

Alexandru Armă