Momentul nostru este acela în care, după teribila dezvoltare a mass-mediei, am început să înţelegem ca şi ceea ce este, şi ceea ce cunoaştem sînt relative la ceea ce comunicăm. Din nou apare disjuncţia, de data aceasta nu între fiinţă şi devenire sau între raţionalism şi empirism, ci între semiologie (semiotică) şi hermeneutică. Şi, la fel ca în fizică, unde aşteptăm teoria unificatoare a interacţiunilor tari cu cele slabe, sau în biologie, unde aşteptăm teoria care să unifice genetica moleculară cu evoluţionismul, şi aici îl aşteptăm încă pe marele gînditor care, ca Platon sau Kant, să definească felul în care co-municarea construieşte realitatea, unificînd semiologia (semiotica) şi hermeneutica. Aurel Codoban

A crea o nouă cultură nu înseamnă doar a face descoperiri „originale” în mod individual, ci de asemenea, şi mai ales, a răspîndi într-o manieră critică adevăruri deja descoperite, a le „socializa” şi, prin urmare, a le face să devină baza unor acţiuni în cadrul vieţii, elementul de coordonare şi de ordine intelectuală şi morală. Ca o mulţime de oameni să fie adusă la a gîndi în mod coerent şi unitar realul prezent – acesta e un fapt „filosofic” mult mai important şi mai original decît hazardul prin care un „geniu” filosofic dă peste un nou adevăr ce rămîne patrimoniul unor grupuleţe de intelectuali. A. Gramsci