Prima parte a lucrării (Capitolele 1-6) oferă o privire de ansamblu asupra preocupărilor academice privind studiul comunicării nonverbale, un demers obligatoriu dacă avem în vedere că este vorba despre un domeniu de cunoaştere ştiinţifică relativ nou şi destul de puţin abordat la nivel academic în România.

Cea de-a doua parte a manualului este rezervată unui public avizat, care are deja abilităţi de analiză critică a principalelor teme ale domeniului şi se îndreaptă către analize mai subtile: Capitolul 8 – Semnale nonverbale în decodificarea minciunii; Capitolul 10 – Ipostaze ale comunicării nonverbale. Celor care îşi propun să realizeze cercetări proprii, investigaţii cu caracter ştiinţific în domeniul comunicării nonverbale le propunem să parcurgă cu atenţie Capitolul 7 (Paradigma „feliilor subţiri”) şi Capitolul 9 (Competenţa şi antrenarea competenţei), pentru a înţelege metodele moderne de studiu şi, mai ales, cum putem măsura abilităţile persoanelor de a decodifica elementele nonverbale, competenţe considerate predictori importanţI ai bunelor relaţii interpersonale.

Printre temele dezvoltate în volum se numără:

Comunicarea nonverbală: istoric, structură, forme, funcţii ● Faţa şi expresiile faciale ● Gesturile şi postura ● Proxemica, haptica, oculezica ● Vocalica sau paralimbajul ● Olfactica, cronemica, artefactele ● Paradigma „feliilor subţiri” în analiza comportamentului nonverbal ● Semnale nonverbale în decodificarea minciunii ● Competenţa şi antrenarea competenţei în comunicarea nonverbală ● Ipostaze ale comunicării nonverbale