Între proiectul ideologic, politic și social al comunismului și cultură a existat o relație complexă, manifestată puternic în câmpul producției artistice.
Ani la rând, atât istoria, cât și creația au fost nevoite să se încline în fața ideologiei. Ca fenomen global, comunismul a însemnat un război cultural care a implicat numeroși artiști proeminenți ai secolului XX.
Vladimir Tismăneanu și Radu Stern examinează atent întrepătrunderea dintre scopurile utopice și practicile culturale din domenii precum literatura, artele vizuale, filmul sau muzica și se completează strălucit: discută, printre alții, despre Maxim Gorki, Picasso, Soljenițîn sau Bulgakov, explică impactul mitologiilor politice care mizau pe artiști care să înlocuiască tradiția „burgheză“, decadentă și să provoace o revoluție socială, culturală și umană. Și, poate cel mai important, cei doi autori delimitează clar adevărul de propagandă.