Comuniunea cu cei adormiți

Să nu-i uităm pe apropiații noștri, dar și pe moșii și strămoșii noștri, pe bunii și străbunii pe care nu i-am cunoscut, dar fără de care nu am fi fost acum aici. Parte din ei trăiește acum prin noi, îi purtăm în firea noastră, în ADN-ul nostru, suntem „continuatorii” lor. Și cum sugestiv sublinia scriitorul Victor Eftimiu, „uitarea ni se pare o trădare, uitarea e suprema lașitate”. Să îi purtăm așadar și în gândurile și în inimile noastre, să îi pomenim cât mai des în rugăciune și să le cinstim memoria prin faptele și prin purtarea noastră, de zi cu zi. Și cum frumos ne învață Sfântul Simeon Noul Teolog, cea mai mare milostenie pe care o putem face pentru cel adormit este sfințirea sufletului nostru.

Emilia Comoniță

Recomandăm această carte tuturor celor care doresc să aprofundeze învățătura ortodoxă despre starea sufletului după moarte și despre legătura vie dintre cei vii și cei adormiți în Domnul. Strădania Emiliei Comoniță de a aduna, din scrierile Sfinților Părinți, îndemnuri limpezi și temeinice privind pomenirea celor adormiți se dovedește cu atât mai necesară astăzi, când numeroase superstiții și obiceiuri străine de duhul Bisericii întunecă înțelegerea acestor realități duhovnicești.

Nădăjduim ca această carte să fie sprijin și mângâiere tuturor celor care poartă în inimă dorul după cei plecați la Domnul, iar rugăciunile din partea a doua a cărții să le fie de ajutor în pomenirea acestora și în întărirea legăturii de dragoste care dăinuie dincolo de moarte.

Editorul