Volumul de față a fost realizat cu scopul de a individualiza concordanțele lexicale între dialecte ce aparțin unor zone geografice diferite: dacoromâna și dialectele calabreze, ambele descendente ale latinei. Examinarea se bazează pe un eșantion individualizat (câmpul lexical al rudeniei), definit prin instrumente istorico-filologice, precum dicționare etimologice sau atlase lingvistice.

Punctul de plecare l-a reprezentat legătura cu latina, dovedit prin izvoare istorice. Această activitate nu privește însă doar individualizarea, pe calea lingvisticii comparate, a urmelor lăsate de limba latină în aceste dialecte, dar și utilizarea actuală a acestora. În baza ipotezei expuse, cuvintele aparținând câmpului lexical al rudeniei au fost analizate și interpretate din patru perspective: antropologică, dialectală, etimologică și lexematică. Analiza a fost efectuată folosind metode moderne, precum arborele antropologic sau trăsăturile distinctive, iar rezultatele au fost expuse în mod transparent, în baza variabilelor etimologice și semantice. Calculul ocurențelor a fost convertit în valori procentuale, unde am obținut o cotă de 67,44% pentru termenii dialectali cu origine și semnificat latinesc. Conexiunile de natură dialectală obținute reprezintă un lucru inovativ, întrucât până în momentul de față, subiectul supus acestei investigații nu a mai fost tratat în mod aprofundat.