Dominanta preocuparilor gandirii teoretice a acestui sfarsit/inceput de mileniu este problematica responsabilitatii. Atat de des invocata si din ce in ce mai mult valorizata de specialisti din domenii dintre cele mai diferite: oameni de stiinta, medici, economisti, juristi, educatori, oameni de afaceri, oameni politici si, desigur, moralisti si filosofi, totusi, in mod paradoxal, ideea de responsabilitate nu se reflecta cu aceeasi intensitate si in planul modal-actional. Ca responsabilitatea trebuie sa devina “cheia de bolta a intregului edificiu moral”, cum aprecia Kant, este o afirmatie ce trebuie inca probata in planul actiunii sociale.
O legitima intrebare ramane deschisa: daca responsabilitatea este atat de explicit prezenta in constiinta teoretica a timpului nostru, atunci unde ne sunt totusi responsabilii; responsabilii, de o maniera concreta, care actioneaza distinct in situatii ce solicita solutii diferite, asumandu-si datoria de a fi Om, adica fiinta morala, preocupata de destinul omului si a umanitatii?