Această lucrare își propune să ofere o imagine de ansamblu asupra proiectului sovietic de fabricare a identității „moldovenești” pe parcursul a patru decenii și jumătate. Este prezentată originea acestui proiect în RASSM și transpunerea sa în RSSM, obiectivele și fațetele proiectului identitar în RSSM, strategiile de deconstrucție și construcție identitară în primul deceniu postbelic, apariția fenomenului de renaștere națională în anii „dezghețului” hrușciovist și contraofensiva regimului comunist; schimbarea de paradigmă privind construcția identitară în contextul războiului propagandistic antiromânesc al URSS de la mijlocul anilor 1960. Expresia recalibrării proiectului identitar a fost amplificarea tendințelor mistificatoare privind etnogeneza „poporului moldovenesc” și a „limbii moldovenești” de sine stătătoare, intensificarea acțiunilor interne și externe ale propagandei sovietice pentru impunerea identității „moldovenești”.
O altă consecință a cursului spre o identitate „proprie” este politica de izolare culturală a RSSM față de România, prin eliminarea cărților și publicațiilor periodice românești, restrângerea schimburilor turistice și a contactelor umane, combaterea radiodifuziunii din RSR. Este relevat rolul mișcării de renaștere națională în demolarea mitului „limbii moldovenești”, descrisă bătălia lingvistică, reabilitarea limbii române și a alfabetului latin din RSSM în anul 1989, care au dus la falimentul teoriei limbii și identității „moldovenești” de extracție sovietică.
Autorii