Editorial

Nicolae Breban • Tradiţia prozei ardeleneşti / 3

După România Mare, după explozia istorică şi psihologică ce a însemnat crearea României Mari, la Bucureşti, era mai degrabă ocolit şi marginalizat.

Călinescu îl compară şi cu romancierii de tip sud‑american, argentinian. Observă şi absenţa moralităţii în Moara cu noroc.

Cronica literară

Marian Victor Buciu • Viaţă în bătaia vântului / 4

Istoria e mai mult intarsiată epic. Foametea pătrunde în Cahul, raionul Galaţi, după război, într‑o umanitate dezumanizată.

Romanul are gravitate şi substanţă existenţială ori artistică, incitatoare pentru lectură şi analiză.

Cronica literară

Ştefan Borbély • Tautograme / 5

Dominat de liniile de forţă ale macerării universale, ale masticaţiei diabolice şi ale Maelström‑ului absorbant, mecanismul apocaliptic pe care‑l exprimă volumul e în deplin consens cu epistema neagră dominantă a timpurilor pe care le trăim.

După alegerea literei de referinţă, poeta adună, pe masa ei de lucru, o grămadă de cuvinte a căror iniţială o reprezintă litera respectivă.

„Conexiuni” • Conferinţele Academiei Române / 6

Mircea Eliade relevă modul ontologic de construire a Lumii, cum sacrul devine legătura cu Fiinţa Creatoare, cu idealul pierdut, cu o condiţie iniţială, paradiziacă.

Starea morală a unei comunităţi este dată de măsura distincţiei dintre succes şi merit.

În lipsa unei lumi ideale, în care toate acţiunile merituoase au succes, susţinerea unor cauze puse în slujba comunităţii, cu riscul sacrificiului personal, este o alegere conştientă.

Societatea de astăzi tinde să adopte ca reper doar notorietatea, născută, de multe ori, dintr‑un succes rapid, lipsit de merit?

Breviar de civilizaţie europeană

Răzvan Theodorescu • Prinţul Străin – o realitate politică sud‑est europeană / 7

Ultimul suveran de neam german din această arie europeană a fost, în 1914 şi doar pentru şapte luni, stăpânitorul (mbret) Albaniei Wilhelm de Wied, rudă a reginei României Elisabeta – Carmen Sylva.

Refuzul acestuia va conduce, în primăvara 1866, la aducerea lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen, ale cărui legături cu o mare dinastie germană, dar şi cu familia franceză Bonaparte i‑au conferit un statut internaţional de prim rang.

Eseu

Constantina Raveca Buleu • Au fost odată două oraşe… / 8

Capitolul Salutări de la New York: oraşul care cucereşte cerul consemnează primele istorii dedicate metropolei americane.

Surâsul Prinţului Mîşkin

Aura Christi • Exces de personalitate? / 9

M‑am întrebat nu o dată din ce motive o fi fost restricţionată intrarea în aceste oaze de verdeaţă, de vreme ce pe stradă îşi etala melancoliile pustietatea.

Într‑un acces de perspicacitate cu un accent profetic, redescoperind Grecia Antică, neamţul acesta admirat şi disputat îşi îndeamnă contemporanii să recurgă la imitarea naturii, îmboldit pesemne de chemările aristotelice.

Polemice

Theodor Codreanu • România şi dotla bolşevică / 10

„Dotla” era porunca‑fulger pe care o adresau hanii mongoli la plecarea în războaiele de jaf, ordinul însemnând să rămână doar cenuşa.

Ziaristul Pamfil Şeicaru scria, nu întâmplător, cuvântul ДОТЛА cu litere ruseşti, scrutând cu o forţă de previziune uimitoare tot ce se va întâmpla cu Ţara căzută sub hoardele sovietice.

Din arhivele demnităţii

Ioan‑Aurel Pop • Ziua Naţională, cu tristeţe şi cu bucurie / 11

Mă gândesc la francezi şi la olandezi, care au respins constituţia europeană, la unii europeni care au negat clar anumite instituţii europene comune, la cei care au refuzat să cedeze o parte din suveranitate, la britanici, care au ieşit pur şi simplu din Uniunea Europeană, la „rebeliunile” recente ale unor ţări ca Polonia şi Ungaria.

Tristeţea vine din sentimentul că trăim într‑o Românie fără busolă, fără oameni de stat, fără coerenţă. Cei mai mulţi români sunt acum trişti, dar asta nu reprezintă un fapt iremediabil

La acest ceas de mare praznic, sentimentele sunt împărţite şi contradictorii, de bucurie şi de tristeţe în acelaşi timp.

La 1 Decembrie 1918, strămoşii au terminat o ţară rotundă ca soarele, iar dacă noi nu am păstrat‑o aşa cum ne‑au lăsat‑o, nu este vina lor.