„Contractul social“ este primul tratat de filosofie politica pentru care oamenii nu sunt obiect, ci subiect al discursului, inventand astfel ideea democratiei absolute. Guvernatii sunt implicati la fel de mult ca printii sau guvernele; conditia cetateniei este teoretizata, in vreme ce omul este propriul supus si depinde doar de legile pe care si le prescrie.

„Contractul social“ nu este doar o antologie de formule sententioase, ci un sistem de gandire interogativa, care isi dezvaluie actualitatea cu fiecare noua etapa istorica: Cum pot fi integrate interesele tuturor in ceea ce numim interes comun?; Cum ne putem opune tentatiei guvernelor de a diminua libertatile cetatenilor?; Cum se poate educa in fiecare individ convingerea ca angajamentele care ne leaga de corpul social sunt mutuale?

Ce asteapta sau ar trebui sa astepte cetateanul de la stat in schimbul respectarii legilor? Scopul lui Rousseau in „Contractul social“, volum publicat pentru intaia oara in 1762, este de a deduce forma constitutionala a statului legitim, Republica. Sunt expuse aici atat principiile fundamentale ale acestei Republici, cat si motivele care o fac o realitate istorica condamnata la disparitie. La momentul scrierii, Rousseau, inspirat de modelul oraselor antice, era convins ca libertatea politica apartinea unei ere apuse. Inovatiile parlamentare din Anglia nu faceau decat sa-i confirme declinul republican: in societatile liberale moderne, interesele individului prevaleaza intr-adevar asupra virtutii civice.
Un text politic riguros, „Contratul social“ ar trebui citit mai degraba ca o critica anticipativa a democratiilor contemporane, decat ca un manifest militant pentru cauze revolutionare.

In colectia „Istoria ideilor politice“ au mai aparut: Niccola Machiavelli, „Principele“; Niccola Machiavelli, „Arta razboiului“; Sun Tzu, „Arta razboiului“; Gustave Le Bon, „Psihologia multimilor“.