Contractul social -Jean-Jacques Rousseau
Despre contractul social sau Principiile dreptului politic
„Contractul social“ este primul tratat de filosofie politica pentru care oamenii nu sunt obiect, ci subiect al discursului, inventand astfel ideea democratiei absolute. Guvernatii sunt implicati la fel de mult ca printii sau guvernele; conditia cetateniei este teoretizata, in vreme ce omul este propriul supus si depinde doar de legile pe care si le prescrie.
Intrebari pe care le genereaza intelegerea „Contractului social“: Cum pot fi integrate interesele tuturor in ceea ce numim interes comun?; Cum ne putem opune tentatiei guvernelor de a diminua libertatile cetatenilor?; Cum se poate educa in fiecare individ convingerea ca angajamentele care ne leaga de corpul social sunt mutuale?
Ce asteapta sau ar trebui sa astepte cetateanul de la stat in schimbul respectarii legilor? Scopul lui Rousseau in „Contractul social“, volum publicat pentru intaia oara in 1762, este de a deduce forma constitutionala a statului legitim, Republica. Sunt expuse aici atat principiile fundamentale ale acestei Republici, cat si motivele care o fac o realitate istorica condamnata la disparitie.
La momentul scrierii, Rousseau, inspirat de modelul oraselor antice, era convins ca libertatea politica apartinea unei ere apuse. Inovatiile parlamentare din Anglia nu faceau decat sa-i confirme declinul republican: in societatile liberale moderne, interesele individului prevaleaza intr-adevar asupra virtutii civice.
Un text politic riguros, „Contratul social“ ar trebui citit mai degraba ca o critica anticipativa a democratiilor contemporane, decat ca un manifest militant pentru cauze revolutionare.
Jean-Jacques Rousseau
Scriitor și filosof iluminist francez, Jean-Jacques Rousseau sa nascut in Geneva, Elvetia, in 1712, intr-o familie protestanta refugiata. A fost educat fara o disciplina riguroasa, fiind elev la o școala de tara și apoi ucenic de sculptor. La varsta de 16 ani a parasit Geneva, iar urmatorii 20 de ani i-a petrecut calatorind. A lucrat in calitate de secretar și copist de partituri muzicale. In 1741 a intalnit-o pe Therese Le Vasseur, cu care a avut cinci copii, incredintati orfelinatului Enfants Trouves, o practica pe care a criticat-o el insusi. In 1750, castiga premiul Academiei din Dijon si ajunge faimos, iar in 1761 publica romanul epistolar „Julie, sau noua Héloise“, care are mare succes. Doua dintre cele mai importante carti ale lui Rousseau: „Despre contractul social“ si „Emile, sau despre educatie“ apar in 1762.
Firea sa mizantropa il indeparteaza de prietenii sai enciclopedisti, iar aparitia romanului „Émile…“ ii atrage prigoana din partea autoritatilor. Cartea a fost cenzurata la Sorbona și arsa din ordinul parlamentului. S-a refugiat intrun sat elvetian, de unde a fost alungat de catre tarani si a fost nevoit sa accepte ospitalitatea filosofului englez David Hume, langa Londra. In urma unor conflicte cu acesta, se intoarce in Franta. Catre 1750 incepe sa schiteze teoria sa asupra inocentei celor lipsiti de civilizatie, care va sta la baza „Discursului asupra originii inegalitatii intre oameni“. A murit pe 2 iulie 1778.