O distopie ecologică queer

Copywriter la Agenția de Publicitate a Pluricelularei 451, misiunea Norei e să promoveze un implant cu gena luminiscenței, creat de Ecosistemul Autonom, cu scop aparent estetic. Pe măsură ce noi informații despre implant și efectele sale ies la iveală, pe fundalul divizării societății în luxili și non-luxili, tânăra se confruntă cu întunericul din ea și din jurul ei. Provocat de abuzurile din copilărie și din relații – de iubire cu Ilora, de prietenie cu Kril ori Caramel și de (pseudo-)suport cu nutriile – și de traumele, suferințele și cruzimile din viața sa. Își va găsi Nora locul, libertatea, vocea într-o lume aflată în pragul unei noi ere?

„Nora eșuează în toate: în relația cu femeia iubită, cu părinții, cu nutriile adoptate. Nici măcar implantul genetic pentru campania căruia lucra nu funcționează pentru ea. Dar Nora continuă să caute lumina. Cu profunzime de scriitoare-medic, Ilinca Mănescu duce metafora literaturii ca radiografie până în pânzele cele mai luminoase. Copiii Ecosistemului e o distopie inteligentă și de o imensă tandrețe, care ne revelează dorințele, umbrele și vulnerabilitățile noastre într-o lumină hipnotică.“
Maria Manolescu

„Într-un univers aflat la terapie intensivă, Ilinca Mănescu îndrăznește să debuteze cu o distopie ecologică queer – între noi fie vorba, e primul roman distopic queer din literatura română publicat de o scriitoare queer –, care pune presiune pe rănile care dor atât colectiv, cât și individual: iubirea, epuizarea resurselor, dezbinarea societății, lupta pentru supraviețuire, spațiul privat devenit public, legătura dintre om și natură, pierderea (parțială a) umanității prin violențe, abuzuri, putere. Cu grijă, cu empatie, cu mână sigură. Și cu Nora, protagonista ei atașantă, unul dintre Copiii Ecosistemului, care te ține aproape de ea în vreme ce te plimbă prin lume, prin măruntaie și prin lumină. O carte cât o viață.“
Eli Bădică