Ajungem bunici, am fost părinți, eram copii... Eram? Eu zic că încă mai suntem aceiași copii ce păstrează în suflet, ca o boare magică, amintirea unei ghidușii, a unei descoperiri nemaiauzite ori a unui păpușoi-prieten de care nici în vis nu ne înduram a ne despărți. Un asemenea păpușoi este și Roșu, personajul cărții noastre. Părăsind Laponia spre a deveni cadoul prețios al fetiței Karina, Roșu uimește încontinuu cititorul. El pare a descoperi curios casa, familia, orașul în care a nimerit și oamenii ce-i ies în cale, și totuși el ascunde atâtea taine... Din lumea din care vine, cunoaște surprinzător de multe lucruri: cântă la orgă, se înțelege în limbi necunoscute cu străinii, știe descântece și secretele bunicii, dar mai ales intuiește perfect trăirile și gândurile fetiței. Luminița Voina-Răuț
Luminița Voina-Răuț, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (secția spaniolă-franceză, 1981) este un nume binecunoscut și apreciat în domeniul editorial din România. Este membră a Uniunii Scriitorilor din 1995, făcând parte din Comitetul director al Filialei Traduceri Literare din 2012. A tradus nume-roase cărți semnate de autori precum Mario Vargas Llosa (Peștele în apă, Adevărul minciunilor, Rătăcirile fetei nesăbuite, O mie și una de nopți, Orgia perpetuă: Flaubert și Doamna Bovary, Sărbătoarea Țapului etc.), Julio Cortázar (Toate focurile, focul, Cât de mult o iubim pe Glenda), Ernesto Sábato (Între scris și sânge), Luis Buñuel (Ultimul meu suspin), Agustín Sánchez Vidal (Buñuel, Lorca, Dalí: Enigma fără sfârșit), Pablo Neruda (Mărturisesc că am trăit), Alfredo Bryce Echenique (Ghidul trist al Parisului), Andrés Barba (Sora Katiei, Buna intenție, Mâinile mici, Povestea satului Nimica-Toată), Luis Leante (Cât te mai iubesc), Nuria Amat (Regina Americii), Wendy Guerra (Toți pleacă), Juan Marsé (Vraja Shanghaiului) etc. Totodată a tradus peste 80 de piese de teatru din dramaturgi spanioli și latinoamericani importanți, printre care: Juan Mayorga, José Sanchís Sinisterra, Alfredo Sanzol, Sergi Belbel, Josep María Miró, Jordi Galcerán, Rodrigo García, Daniel Veronese, Claudio Tolcachir etc. Este autoarea cărții Traducerile din poveste (Editura Vellant, 2010), și a volumului de teatru Hartos de felicidad, apărut la Editura Invasoras din Madrid, în 2019. A fost nominalizată la Premiile Asociației Scriitorilor din România (2002 și 2003) și la Premiile Uniunii Scriitorilor din România (2006). În anul 2011, revista Observator cultural i-a acordat Premiul de Excelență. Pentru întreaga activitate de traducător literar i-au fost decernate Diploma și Medalia de onoare de către Ambasada Spaniei la București.
Irina Dobrescu a absolvit Universitatea Națională de Arte, secția Grafică, loc în care i-a cunoscut pe cei alături de care va fonda Clubul Ilustratorilor din România și împreună cu care se va forma ca ilustratoare de carte. Printre cărțile ilustrate de ea se numără Ziua în care a fugit somnul de Victoria Pătrașcu (Editura Nemira, 2008), Vrăjitoarea Yoli-Zoli și pulberea de alandala de Valerica Grigore (Editura Nemira, 2009), antologiile Care-i faza cu cititul? (Editura Arthur, 2010) și Ce poți face cu două cuvinte (Editura Arthur, 2012), König Drosselbart (NordSüd Verlag, Elveția, 2014), Regele Piticuț de Radu Vancu (Editura Cartier, 2017), Pulbere de stele de Neil Gaiman (Editura Arthur, 2019), Invizibilii de Ioana Pârvulescu (Humanitas, 2022). A colaborat cu diferite agenţii de publicitate şi a participat la numeroase expoziţii, workshopuri şi evenimente artistice în ţară şi străinătate. În 2014 a câștigat marele premiu la concursul de creație dedicat literaturii pentru copii Trofeul Arthur cu manuscrisul Lupul jucător de poker, text și ilustrații, ce se va publica trei ani mai târziu. În prezent explorează modalități de exprimare noi, de la pictură pe ceramică la romanul grafic sau banda desenată.
