Romanul Corigent la limbă română își plasează toate – sau aproape toate – episoadele în descendența sau în ascendența poeziilor autorului său. Viața în cadrul patriarhal al Slatinei, vacanțele la „pătuiagul” de la vie, coloritul toamnei de acolo, cadențele și armoniile folclorului invocat se pot urmări, stilizate, în romanțele poetului.

Fără declarații directe, episoadele vieții prefigurează – sau explică – substanța versurilor, rosturile tradiției, ale amintirilor, prezența citadinismului și persiflarea lui subtilă, caracterul de romanță rezultat din reveria multelor iubiri, toate spulbarate – pentru Margareta, Steluța, Kety, Lizica, doamnă Wendy Woods – unele profunde, altele simple interludii, amare pentru erou, ca în Ultima oră.

Într-o structură evident realistă, Corigent la limba românăeste, prin sensurile sale, tot un roman simbolist, ca și alte lucrări ale prozei lui Ion Minulescu. Este, aici, prima lui caracteristică estetică, de altfel aplicabilă întregii opere a scriitorului.

Mihai Gafița