Persistentă, o interogație străbate toate reformele teatrului modern. Ea privește relația dintre corpul pe scenă, corp de carne, și corpul sculptat, corp de piatră. Cartea de față analizează raportul teatrului cu sculptura, studiat pentru prima dată. Teatrul este astfel amplasat în centrul dialogului cu arta sculpturii, care mobilizează viziuni ale unor istorici de artă celebri, îndeosebi Winckelmann, sau ale unor artiști reputați precum Auguste Rodin, Antoine Bourdelle ori Alberto Giacometti. Studiul se bazează și pe gândirea unor mari oameni de teatru ca Gordon Craig sau Maurice Maeterlinck, Meyerhold, Grotowski, Barba ori Kantor. Monique Borie analizează jocurile materiei, precum și tensiunile dintre ce este viu și ce este inert, dintre mișcare și imobilitate, dintre viață și moarte. Autoarea se situează la intersecția dintre arte, descoperind felul în care corpul de piatră privește spre corpul de carne. Iar teatrul, el, artă a corpului de carne, privește spre corpul de piatră. Orizonturile lor de așteptare se înrudesc și comunică.