Cele trei piese reunite in volumul de fata sunt tot atatea fatete ale unui dramaturg de vocatie care manuieste cu dexteritate umorul, pe alocuri negru, niciodata insa marcat de cruzime – in Corporatia, tragismul incomunicabilitatii – in Singuratatea pietrelor, sau «jongleaza», metempsihotic, cu adevaruri sociale dintre cele mai dure – in Trecatoarea pisicii.

Desi porneste de la realitati recognoscibile, Flavius Lucacel nu se cantoneaza in evenimentialul imediat, ci redimensioneaza faptele conferind textelor valori perene. Cele trei piese, diferite intre ele ca structura si tematica, se potenteaza reciproc, avand un numitor comun: ofera posibilitati de manifestare deopotriva «capriciilor» regizorale, cat si interpretarii actoricesti. Ramane doar ca ele sa fie receptate de cei indrituiti pe masura generoasei oferte pe care o propun. - Ioan-Pavel Azap