În viziunea autorului, Cosmos nu este un simplu roman care relatează o întâmplare să zicem o dragoste tragică. Este un roman despre însăşi autocrearea acestei întâmplări, despre autocrearea realitaţii, despre modul stângaci, şchiop în care se naşte din asocierile noastre... Cosmos este un roman care se autocreează în timpul scrierii... Este negru,în primul rând negru, ceva ca un curent negru, involburat, plin de vârtejuri, de obstacole,de revărsări, o apă neagră care poartă mii de resturi, iar un om o priveşte şi e dus de ea... Negura, groaza, noapte. Noapte străbătută de patimi violente, alterată de dragoste. Dumnezeu ştie... Mie mi se pare că groaza Cosmosului va fi înţeleasă, dar nu atât de repede.