Cartea este o monografie a ansamblului arhitectural Cotroceni, de la originile sale cantacuzine și până în prezentul României moderne. Istoria de peste trei secole Cotrocenilor a fost în ultimele trei decenii temeinic studiată de cercetătorii muzeului, prezenta carte fiind o expresie a acestei ample cercetări. Publicul iubitor de istorie este purtat în paginile acestui volum într-o călătorie în timp, mai întâi la mănăstirea ctitorită de Șerban Cantacuzino în 1679, ansamblu monahal care a funcționat până către 1865.
Pășind în a doua jumătate a secolului XIX, cititorul asistă la transformarea Cotroceniului în palat princiar, sub principii Barbu Știrbei și Alexandru Ioan Cuza, apoi palat regal, sub regii Carol I și Ferdinand – etapă din existența ansamblului arhitectural în care un rol special l-a avut regina Maria. În cei 45 de ani trăiți în România, principesa – și apoi regina – Maria a transformat Cotroceniul într-un „acasă”, insuflându-l cu personalitatea sa și însuflețindu-l cu familia sa. Moartea Reginei și cel de-al Doilea Război Mondial au aruncat o umbră asupra Cotroceniului, care încet și-a pierdut splendoarea ante și interbelică. Cutremurul din 1977 a constituit o adevărată tragedie și pentru Palatul Cotroceni, multe dintre zidurile sale cedând sub forța naturii.
Capitolul concluziv al monografiei aduce însă o notă optimistă, prezentând titanica muncă de restaurare condusă de arhitectul Niculae Vlădescu timp de un deceniu – un deceniu care a reprezentat renașterea Palatului Cotroceni din propria-i cenușă, redobândirea splendorii, salvarea și continuarea istoriei sale de peste trei secole, de la mănăstire medievală, la instituție statală