De câte ori cedez tentaţiei instrospective, constat că, în economia vieţii mele intelectuale, cronica literară reprezintă un exerciţiu de realitate/ actualitate ideală, generator de reacţii suprapuse, cu reverberaţii multiple, în care raţionalitatea şi empatia funcţionează într-o sinergie variabilă. Înregistrată în primă fază ca o practică disruptivă în raport cu proiectele mai ample, iscate din obsesii culturale şi marcate de distanţă, aceasta mă aruncă într-o actualitate literară implacabil fragmentară la palierul receptării, faţă de care curiozitatea intelectuală şi fascinaţia trebuie să-şi găsească rezolvări de scurtă respiraţie, disciplinat formulate în opt mii de semne. (Constantina Raveca Buleu)