„Am vrut să scriu un roman mai degrabă fantezist decât fantastic, în care realitatea se întrepătrunde cu irealitatea imediată, iar personajele de aici interacționează în mod firesc cu cele de dincolo.

Doar așa puteau să apere planeta, stând umăr la umăr, un demon cinic, un înger plin de pofte, un vrăjitor din tagma solomonarilor, un psiholog și un fotograf.“

Vlad T. Popescu

Oricât de senin ar fi un cer, el nu oferă întotdeauna condițiile necesare vieții, ba chiar poate fi garanția perfectă a pârjolului atotpurificator chiar dacă îl consideri pustiu și lipsit de viață...

Oricât de liniștită ar fi o mare, ea nu-ți oferă garanția că o poți traversa, căci poate ascunde monștri în adâncuri,sau poate fi o baltă cu acid sulfuric...

Oricât de plin de fructe ar fi un pom, el nu-ți oferă siguranța că ai avea ce mânca, prea mulți s-au otrăvit mâncând din pomul necunoașterii...