Autorul primei teorii sistematice a actelor de vorbire (speech acts theory), prin care filosofia limbii a căpătat o orientare revoluționară, J.L. Austin propune depășirea concepției care împărțea propozițiile în afirmații, supuse criteriului de adevăr, și „non-sensuri“, o regândire a criteriilor de evaluare a enunțurilor unei limbi (reușită, justețe etc.) care aduce după sine o concepție despre limba ca acțiune, supusă astfel convențiilor procedurale ale situațiilor de comunicare.