A filosofa în Islam este voinţa de a vorbi despre texte şi povestiri date în tradiţie conform raţiunii, adică fără să fie vorba vreodată de a le sustrage exigenţei de inteligibilitate şi de comunicabilitate care organizează dialogul filosofic. Această voinţă însăşi se întemeiază pe convingerea că există o înţelepciune umană, care a strălucit în cel mai înalt grad, în absenţa oricărei revelaţii a Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacob, la cîteva personalităţi divine – în sensul în care vorbim de „divinul” Platon – şi că această înţelepciune trebuie să ne ajute să construim în mod filosofic adevărul semnificaţiilor religioase. Se mai poate întîmpla ca neînţelegerea în jurul sensului expresiei să condică la o respingere din partea celor care consideră ca „a filosofa în islam”face loc prea uşor atîtor „infideli”. Din fericire, se întîmplă mai degrabă să vedem în acestă expresie o invitaţie la a ne întreba ce înseamnă fidelitatea, faţă de ce anume este ea fidelitate şi în ce sens; departe de a fi crispare împotriva timpului şi a diferenţei, ea este, din contră, mişcare şi pluralism.