„Cutia Neagră” confruntă memoria exponenţilor a două generaţii de artişti ale căror destine se întrepătrund în peisajul contemporan londonez şi totodată cinci decenii de transformări sociale şi culturale cu un prezent contrariant şi greu de gestionat. Este un roman deconstructivist conceput într-un stil cu tonalităţi satirice şi care atinge, problematic, subiecte sensibile precum mişcarea punk, dependenţa de droguri, al treilea val de feminism sau utopiile modernităţii.

„Un dependent e în acelaşi timp un bolnav incurabil, un om care se îneacă şi un acrobat închipuit care se aruncă în gol, fără plasă. Cum să îl poată salva dragostea unei biete femei?" Ilinca Bernea, Cutia Neagră

„Romanul este o explorare atentă a "cutiei negre" care pare a fi, aşa cum spune autoarea, "un soi de memorie instinctuală" care include întreaga experienţă nerostită, rămânând cumva fragmentară, dar vie, intensă, în fărâmiţarea ei. De altfel, cartea ne spune că in memorie nu există cronologie şi că fiecare amintire este o lume în sine. Mai mult chiar, se confirmă gândirea heracleitică: "un om este o curgere, nu o entitate" căci, evident, el devine, se modifică modelându-se pentru sine şi prin sine. Toate acestea permit accentuarea sentimentului pe care îl au personajele, acela de a fi trăit vieţi multiple." Mihaela Alexandra Pop

„Violenţă, dragoste, pictură şi punk. Acestea sunt zodiile sub care destinele personajelor cheie ale romanului sunt condamnate să se împletească, doar ca apoi să se rupă şi imediat după să tânjească să fie reunite." Rodica Ivan-Haintz