Toată iconomia văzută a Bisericii lui Dumnezeu s-a făcut pentru firea vie și înțelegătoare a sufletului rațional, făcut după chipul lui Dumnezeu, care este biserica vie și adevărată a lui Dumnezeu. De aceea cele necuvântătoare și neînsuflețite și trupești au fost cinstite cu numiri asemănătoare cu ale celor raționale și însuflețite și cerești, pentru ca sufletul pruncesc, călăuzit fiind prin umbră, să ajungă la adevăr. Omul lui Dumnezeu este biserica lui Hristos și templu al lui Dumnezeu, și jertfelnic adevărat, și jertfă vie, prin care și cele trupești, sfințite fiind, au primit numirea celor cerești.
Așa cum slujirea și petrecerea legii era umbră a Bisericii de acum a lui Hristos, tot așa Biserica văzută de acum este umbră a omului celui dinlăuntru rațional și adevărat. Iată, toată iconomia văzută și slujirea tainelor Bisericii trece la sfârșitul veacului și rămâne firea înțelegătoare a omului celui dinlăuntru, pentru care trebuie să fie săvârșită toată iconomia și slujirea tainelor celor cerești ale Bisericii lui Dumnezeu în puterea Duhului Sfânt, pentru ca sufletul, fiind făcut cu adevărat templu sfânt al lui Dumnezeu și Biserică a lui Hristos prin lucrarea vie a Duhului, să devină moștenitor al vieții veșnice.
Sf. Macarie Egipteanul, Cuvântul 52, 1, 1-2