Aceste cuvântări, mai ales cele funebre, nu le vor fi de folos doar preoţilor ca modele de predici cu ocazia înmormântărilor, ci se dovedesc a fi, prin cuprinderea lor, o sursă nesecată de învăţături morale deosebit de importante şi actuale pentru toţi creştinii de azi.

O simplă femeie căsătorită, un funcţionar împărătesc sau un cleric „de mir” primesc laude fără jumătăţi de măsură pentru virtuţile lor, întrucât sfinţenia, în concepţia Sfântului Grigorie Teologul, nu exclude o vieţuire ce se vrea responsabilă de mersul cetăţii – aşa cum a fost

chiar cazul sfântului, care a călăuzit poporul credincios atât la Nazianz, cât şi la Constantinopol, contribuind decisiv la stabilirea și păstrarea învăţăturii ortodoxe.

Omiliile de față în care un Sfânt între Sfinţi îşi descrie membrii familiei în împrejurări de maximă încărcătură emo­­ţională oferă pentru oricine un etalon al vie­ţu­­i­rii ­plăcute lui Dumnezeu, constituind în acelaşi timp o lectură accesibilă.