Precedată de studiul revizuit „Limba descântecelor românești”, lucrarea inedită „Cuvinte magice” dă titlul întregului volum.

Rațiunea acestei opțiuni este simplă. În cultura noastră, descântatul oferă contextul major în care apar cuvintele magice și, mai mult, acoperă toate instanțele vieții umane – naștere, dragoste, boli, căsătorie, muncă, dușmani, copii, credință, moarte etc. Nu am în vedere magia de tip spectacol, prezentată unui public de outsideri în chip de amuzament, ci magia gravă, ritualizată, în care boala sau suferința cer să fie înfruntate.

De pildă, termeni precum hocus-pocus, abracadabra etc. au fost examinați în măsura în care permit ilustrarea distanței dintre cuvânt magic dezactivat și formulă magică performativă. Într-adevăr, în majoritatea cazurilor, descântece întregi și relativ ample, declamate sau șoptite conform unor reguli fluide, rareori formulate explicit, preiau, în cultura noastră populară, rolul de efectuare vorbită a actului magic. Nu am întâlnit, în limba română, cuvinte izolate prin care să se efectueze integral acte magice.