Atâta vreme cât nu avem nici o boală și nici un disconfort semnificativ, ne ducem zilele ca și cum am fi nemuritori. Chiar și când vedem cu ochii noștri că moartea îi seceră nemiloasă pe cei apropiați, tot ne este greu să înțelegem că asta ni se va întâmpla și nouă într-o zi. Ideea că vom trăi veșnic este adânc înrădăcinată în conștiința noastră. Dar nu cumva așa și este?
Venki Ramakrishnan, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, ne poartă într-o călătorie fascinantă la frontierele biologiei, pornind de la o întrebare surprinzătoare: Chiar trebuie să murim? Trecând prin cele mai noi descoperiri științifice, el examinează eforturile cercetătorilor din întreaga lume de a prelungi durata de viață prin modificarea fiziologiei organismului uman. Dar dacă moartea servește unui scop biologic necesar? Și care ar fi costurile sociale și etice ale încercării de a trăi veșnic?
Unii zic că vom trăi și vom vedea, alții se gândesc la colonizarea spațiului cosmic. Între aceste două idei extreme, Venki Ramakrishnan construiește o narațiune pertinentă, bazată pe date științifice obiective, și ne oferă o perspectivă avizată asupra acestui subiect.
„În această carte, am analizat modul în care progresele din biologia moleculară au aruncat lumină asupra aproape fiecărui aspect al îmbătrânirii, analizând adesea cu scepticism unele dintre afirmațiile exagerate… Sper ca cititorii să dobândească nu numai o evaluare a cauzelor care stau la baza îmbătrânirii, ci și capacitatea de a interpreta, în cunoștință de cauză, știrile și comunicatele de presă despre fiecare nou «progres» și de a judeca singuri cât de realiste sunt diferitele afirmații.“ — VENKI RAMAKRISHNAN
Provenind dintr‑o familie de oameni de știință prestigioși, cu studii și activități la universități de renume din întreaga lume, VENKATRAMAN RAMAKRISHNAN (n. 1952) a primit, în 2009, Premiul Nobel pentru Chimie, pentru cercetările sale asupra structurii ribozomului, alături de Thomas A. Steitz și Ada E. Yonath. A fost numit cavaler în 2012 și este membru al Academiei Naționale de Științe a SUA, al Academiei Germane de Științe Leopoldine și al Organizației Europene de Biologie Moleculară (EMBO), precum și membru străin al Academiei Naționale de Științe din India. A fost președinte al Royal Society din noiembrie 2015 până în noiembrie 2020.