Cu o voce care amintește de tradiția marilor moraliști europeni, Valentin Constantin privește cu luciditate spre mecanismele puterii, spre provincialismele care ne modelează fără să știm, spre felul în care ne pierdem spiritul critic și spre fragilitatea valorilor pe care pretindem că le apărăm.

Eseurile sale traversează teritorii diverse – de la Antigona lui Sofocle la suveranismele recente, de la mecanismele puterii contemporane la derapajele provinciale ale societății românești, de la iluziile geopoliticii la neliniștile Europei de azi –, propunându-ne o radiografie intelectuală a prezentului uneori incomodă, adesea neașteptată, mereu necesară.

Cartea de față nu oferă consolări facile, dar oferă ceva mai prețios: o invitație la a privi lumea fără scurtături, fără sloganuri și fără autoamăgiri, cu o luciditate care nu renunță totuși la speranța că spiritul critic poate fi salvat.

O carte pentru cititorul care vrea să înțeleagă, nu doar să reacționeze; pentru cel care caută, în haosul discursului public, ordinea fragilă a gândirii bine alcătuite.

VALENTIN CONSTANTIN (n. 1954), profesor emerit al Universității de Vest din Timișoara, a absolvit studiile juridice de licență și doctoratul la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a predat drept internațional, relații internaționale și drept european din anul 1995 la Universitatea de Vest. A funcționat ca profesor asociat la Universitatea Babeș-Bolyai (2005–2008, 2010–2011), profesor invitat la Universitatea Montpellier I (2008) și Universitatea Paul Cézanne, Aix Marseille III (2010), unde a predat cursuri și a susținut conferințe la școli masterale. A fost directorul școlii doctorale a Facultății de Drept din Timișoara. A publicat mai multe volume juridice, numeroase studii, articole și traduceri. Este autorul mai multor eseuri în revista Idei în dialog și publică în mod curent în revista Orizont.