În primul rând, demersul lui Ionuț Iamandi este unul inedit. Nici ficțiune, nici memorialistică, ci documente din arhiva fostei Securități.

Autorul analizează fenomenul refugiaților, pornind de la un dosar de urmărire făcut de Securitate, descoperit la CNSAS. În al doilea rând, avem un autor bine pregătit, care face comparații, conexiuni istorice, paralele (unele literare, între Teodor Caravasile și Moromete al lui Marin Preda, de pildă), al cărui studiu are și un aparat critic impunător, cu toată sărăcia informațiilor la subiect.

Stilul, dinamic și alert, este adecvat subtitlului „Povestea unui refugiat din Basarabia” (povestea, nu istoria sau drama!), cu accent pe viața unui om obișnuit, cu reacții normale (sănătoase) la absurditatea unor/multor situații ale epocii. Chiar dacă personajul principal nu a fost nici repatriat, nici deportat, avem, în acest studiu introductiv, cel mai documentat text de până acum despre basarabenii refugiați.