Deportată din Anatolia, la începutul secolului trecut, Nectar Margosian a traversat mai multe spații geografice și perioade istorice. A trăit în civilizații urbanizate, mereu fiind în mod brutal obligată să iasă din ritmul normal al vieții și să aibă o relație specială cu timpul. A fost însă printre cei aleși și puțini pentru a crea după pofta inimii, în umilință și tăcere. Dezrădăcinarea, suferințele, exilul, pierderile, fragilitatea nu au învins-o. Finețea, rafinamentul și delicatețea s-au contopit în ființa și creațiile ei. Dincolo de cumplitele încercări, tot ceea ce a făcut a avut consistență și greutate. Relele teribile ale unui întreg secol nu i-au putut sugruma voința, ingeniozitatea, pofta de lucru. Istoriile mici, tulburătoare, aidoma istoriei mari alcătuiesc imaginea lumii noastre aflate de mult prea multe ori în derivă.