DoR #43 e o capsulă a timpului pentru starea echilibrului nostru precar la un an de la răspândirea coronavirusului în Europa. Poveștile din paginile lui trasează liniile fine și uneori neclare dintre emoțiile prin care am trecut. Suntem încă pe o muchie de cuțit, oricând gata să ne lăsăm pradă fie izolării, fie exuberanței primăverii.
Conține povești despre singurătățile din mintea noastră, uneori create cu intenție, alteori moștenite sau asamblate de depresie sau alte afecțiuni mintale. Sunt mărturii ale unor medici epuizați, dar care refuză să recunoască asta. Sunt gândurile unor actori care și‑au pierdut publicul din sală și l‑au găsit pe cel de pe TikTok. Sunt poveștile unor scriitori și imaginile unor fotografi despre cum ne‑am trăit totuși cotidianul în umbra unui virus care a infectat până acum peste 800.000 de români și a omorât peste 20.000.
Din cuprins:
- Experții în sănătate mintală spun că nu ne e foarte bine. Ar fi bine să-i ascultăm.
- Două actrițe povestesc despre ce se schimbă când casa devine scenă și scena virtuală e TikTok.
- Oboseala extremă în sistemul medical devine o epidemie, dar puțini vor să vorbească despre burnout și despre consecințele lui.
- Șase scriitori despre ce-am trăit în ultimul an: Tatiana Țîbuleac, Bogdan Răileanu, Deniz Otay, Diana Bădica, Bogdan Coșa, Lavinia Braniște
- Cătălin Georgescu selectează 12 fotografi și‑o colecție de amintiri din primul an de pandemie.
- Opusul jocului nu e plictiseala, e depresia. Cum facem loc jocurilor în izolare și în viața de adult?
- Tatăl și fiica se filmează unul pe celălalt. El are schizofrenie, ea a crescut fără el. Ea face un film despre asta.
- Ce înseamnă să trăiești cu un diagnostic de bipolaritate?