La fel ca la modestele fiinţe, „încercările şi erorile” sunt prezente şi la „homo sapiens”, dar efectele sunt mai grave, afectând, de multe ori, viaţa şi habitatul celorlalţi locuitori ai modestei noastre planete. Dacă luăm în considerare doar bilanţul tragic al ultimelor războaie mondiale, vom înţelege mai bine ce înseamnă „încercările” – de dominaţie, de orgoliu, avantaje economice, ideologice sau nebunie rasistă – şi „erorile” asupra condiţiei umane şi a destinului său istoric. Democraţia nu scapă de eterna experienţă umană a „încercărilor şi erorilor”.
România, după căderea comunismului, a păşit pe calea nou aleasă a politicii democratice, dar fără o tradiţie autentică, o cunoaştere politică şi o experienţă dublată de o educaţie şi o practică veritabile. Şi totuşi, democraţia trebuia instaurată, practicată, dezvoltată. Cum? Prin „încercări şi erori”. Altfel spus, printr-o metodă „empirică”, comună oricărei acţiuni virginale, pe care oamenii încearcă să o practice pentru binele lor. Vom încerca să evocăm această nouă şi diversă activitate de reconstrucţie socio-politică a României; în care buna intenţie, ignoranţa, interesele, impostura, dorinţa de putere şi îmbogăţire au marcat marele spectacol al „Încercării şi Erorii” ca soluţie improvizată a unei „revoluţii” ce părea interminabilă.