„Lucreaza in asa fel ca sa tratezi totdeauna umanitatea fie in persoana ta, fie in persoana altuia numai ca un scop in sine, niciodata ca un simplu mijloc.”

Immanuel Kant
Dictionarul enciclopedic roman, vol. III, editat in anul 1965, defineste morala ca fiind forma constiintei sociale cuprinzand ansamblul normelor care reglementeaza comportamentul oamenilor in societate. Normele morale exprima obligatiile oamenilor unii fata de altii, precum si fata de o anumita clasa sau grup social, fata de institutii, stat, familie.

Spre deosebire de drept, care asigura respectarea normelor juridice, inscrise in legi, prin forta de constrangere a statului, morala asigura respectarea normelor convietuirii umane, de obicei nescrise, prin forta educatiei, a traditiilor, a opiniei publice. In afara normelor de convietuire, morala mai cuprinde si relatiile morale dintre oameni, care sunt materializarea acestor norme in conduita si in raporturile lor reciproce. Partea cea mai importanta a acestor relatii sunt moravurile, adica relatiile morale cu caracter relativ stabil care caracterizeaza o clasa, o patura sociala, un grup social sau o societate data. Morala mai cuprinde si aprecierea faptelor si moravurilor oamenilor in lumina unui sistem de valori (ideal etic), exprimata in judecati si in sentimente morale. In sfera moralei se cuprinde si atitudinea individului fata de normele morale existente in societatea data, concordanta sau neconcordanta conduitei sale cu acestea.

In Dictionarul de neologisme, editat in anul 1978, morala este definita succint, ca fiind forma constiintei sociale care cuprinde anumite idei, conceptii, convingeri privind normele de convietuire si de comportare a oamenilor in raporturile dintre ei si fata de societate. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, reeditat in anul 2009, defineste morala ca fiind ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica.