Scris sub forma unui jurnal cu insemnari zilnice, Desertul pentru totdeauna imbina relatarea intimplarilor prezente cu intoarcerile in timp – copilaria petrecuta la poalele Muntilor Fagaras, in satul Lisa, anii de scoala si de liceu. Povestirea e intrerupta adesea de gindurile autorului, care isi marturiseste teama de moarte, greselile si regretele. Este cartea in care Paler „se dezvaluie”, o carte-bilant care poate fi citita in chei multiple.
„Desertul pentru totdeauna este unul dintre cele mai coplesitoare eseuri confesive ale literaturii romane. O carte de severa, adinca, exemplara aristocratie rurala, ravasitoare tocmai prin simplitatea ei, prin refuzul alambicarilor si rafinamentelor evocative.” (Dan C. Mihailescu)