În iubirea rodnică și dăruitoare de sine a soților, von Balthasar discerne cea mai măreață analogie pământească posibilă cu rodnicia dăruitoare de sine a Persoanelor divine. Evident, Persoanele divine nu se angajează în acțiuni trupești, cu atât mai puțin în căsătorie; ci actele lor specifice sunt acte supreme de rodnicie dăruitoare de sine. Fiecare Persoană divină este rodnicie infinită dăruitoare de sine, iar unica dumnezeire este rodnicia infinită dăruitoare de sine în dragoste. Von Balthasar afirmă cu privire la căsătorie: „Relația descrisă aici” – care se construiește pe „Eu-Tu”-ul dialogic – „rămâne, în ciuda tuturor deosebirilor, cea mai elocventă imago Trinitatis pe care o găsim întrețesută în materialul creaturii”.

- Matthew LEVERING