Undeva, către sfârșitul Sentimentului tragic al vieții al lui Unamuno, citim următoarea alegație, pe un ton asertiv: „O limbă este de fapt o filosofie potențială”. În continuare, autorul o specifică și plusează: „Platonismul e limba greacă ce îl străbate pe Platon, desfășurându-și metaforele seculare”; pentru a conchide provocator, la capătul aceluiași paragraf: „Orice filosofie e deci filologie” (Unamuno 1965: 471–472). Tipică mostră de arguție unamuniană, sentința cu pricina (pe care don Miguel, mare maestru al paradoxelor, o face să-și muște propria-i coadă) ai zice că a fost formulată cu adresă precisă la Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher (1768–1834).