Universitățile au devenit în anii din urmă organizațiile fundamentale ale modernității. Cartea de față explică felul cum s-a dezvoltat universitatea. De unde vin și cum vin modelele organizaționale actuale? Prin incursiuni istorice și uneori filosofice, această carte incitantă și clară ne conduce prin diverse tipuri de universități, parcurge Europa și America, trece mai scurt și prin Japonia și aruncă un ochi și în Qatar, pentru a ne ajuta să înțelegem de ce sunt universitățile din România așa cum sunt. Întâlnim pe parcurs personaje fascinante: spioni și filosofi, topografi și filantropi, kabbaliști și militari. Și pe lângă toate acestea vedem cum funcționează împrumutul de modele în politica publică, cum arată în amănunt imitația și cât de multă inovație există cu adevărat în ea.

"Robert Reisz are dreptate să susțină fertilitatea erorilor. Propria demonstrație îl aduce în fața faimoasei expresii maioresciene a formelor fără fond: orice formă imitată este reinventată, nu este pur și simplu preluată și plantată într-un sol neprimitor, ci este recontextualizată, adică adaptată lumii noi până în stadiul în care ajunge să-și creeze propriul fond."
- Prof. univ. dr. Lazăr Vlăsceanu, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București

"Universitatea viitorului e «condamnată» să fie creativă și inovativă, nu doar pentru a supraviețui într-o diversitate de oferte pentru tot mai puțini clienți, ci și pentru a rămâne pe harta instituțiilor semnificative ale viitorului. Și cum poți fi inovativ dacă «nu ai voie» să greșești? Cartea oferă numeroase contexte fertile de reflecție pentru ce a fost, ce este și ce poate fi învățământul superior."
- Prof. univ. dr. Lucian Ciolan, decan al Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București

Robert D. Reisz este profesor și conducător de doctorate în științe politice la Universitatea de Vest din Timișoara. A lucrat la International Center for Higher Education and Research, Kassel (Germania), la Hungarian Institute for Education Research, Budapesta, la Institute for Higher Education Research, Wittenberg (Germania). Cele mai recente volume ale lui sunt Carte de statistică. Rețete încercate (Tritonic, 2017) și Eseuri despre universități și alte teme (Institutul European, 2017).

Cuprins

Prefață
Introducere

Capitolul  1. În general despre modele și preluarea lor
Legile imitației și ordinea socială după Gabriel Tarde. Scurt excurs
Forme ale imitației organizaționale în teoriile neoinstituționaliste
Mitul meritocrației

Capitolul  2. Modelul universitar humboldtian și lumea nouă
Care este până la urmă modelul humboldtian?
O analiză a textelor fundamentale ale lui Wilhelm von Humboldt
Misiunea națională, rolul universității în dezvoltarea culturii morale a națiunii
Humboldt în America sau „Goettingen in Baltimore"
Occidentalizarea Japoniei și preluarea de modele

Capitolul  3. Modelul napoleonian și modernismul tehnologic
Libertate, Egalitate, Fraternitate
Universitatea imperială
Gheorghe Lazăr și Școala tehnică superioară de la București
Model napoleonian sau baumanian?

Capitolul  4. Reforma învățământului superior în Europa Centrală și de Est în anii 1990, în căutarea modelului european
O preistorie
Datele
Izomorfisme
Explicații teoretice
Conflict și creativitate

Capitolul  5. Sistemul liniar de calificări. Învățământul superior din România și procesul Bologna

Capitolul  6. NPM cu dus și întors. Ritualuri academice în management
Reformele neoliberale în educație și New
Public Management
Finanțarea pe proiect în economia reală
Managementul ca disciplina academică. De la școlile de comerț la MBA

Capitolul  7. Despre fertilitatea erorilor. Imitație și inovație.
Etapele imitației
Erori și „erori"
Ingeniozitate și creativitate în organizații

Câteva gânduri de final: despre originalitate, de la Kabbalah la plagiat
Bibliografie