Începutul unei viețuiri noi, al unei reînnoiri care ne face prieteni cu Dumnezeu, este pocăința, în primul rând, și apoi spovedania. Atât Sfântul Nectarie, contemporanul nostru, cât și Sfântul Simeon ‒ cel cinstit cu numele Teologiei ‒ se întâlnesc în grija lor paternă pentru noi, cei de azi, și ne descoperă profunzimile teologice ale acestei teme mereu actuale, care unește modernitatea cu tradiția autentică, altfel spus, timpul degrabă-trecător cu veșnicia, răscumpărând toate căutările și neliniștile sufletului omenesc.

Și toți cei asemenea lor, care au păzit până la moarte poruncile lui Dumnezeu și L-au urmat pe Hristos prin răbdarea în ispite, și-au pierdut sufletele în lume din iubire față de Dumnezeu, dar și le-au aflat întru viața veșnică; aflându-și sufletele, și le-au aflat în lumina cea mai presus de minte și în această lumină au văzut „lumina cea neapropiată”, pe Dumnezeu Însuși, după cum e scris: „Întru lumina Ta vom vedea lumină”.
Sfântul Simeon Noul Teolog